M-am mutat din nou, de data asta pe blogger.com :)
Ma puteti gasi la adresa de mai jos:
Posted in Personal | Fara comentarii adaugate »
“Fără muzică, viaţa ar fi o greşeală.”
(Friedrich Nietzche)
(Friedrich Nietzche)
Muzică, răsfăţ al simţurilor mele,
Cum mă cobori sau mă ridici pe culmi!
Cu-acorduri mii, în armonii celeste
Mă faci să râd, să plâng ca un nebun.
Muzică, fior ce din adâncul fiinţei mele,
Ciupind cu glasu-ţi strune ruginite
Trezeşti ecoul amuţit de vreme…
Şi sentimente nerostite în cuvinte.
Tu, muză-a gândurilor mele scrise,
Ce-nsufleţeşti al inimii avânt…
Închin o odă-n versurile zise
Şi-ţi cer în schimb să mă înveţi să cânt
Posted in Personal | 1 Comment »
De ceva timp citesc o carte… „Disciplinele spirituale” de Richard Foster. Nu este cartea uşurică cu exemple şi povestioare cu care ne-am cam obişnuit in ultima vreme ci e mai degrabă profundă şi surprinzătoare, chiar greoaie pe alocuri.
Una din disciplinele spirituale tratate în această carte este disciplina slujirii… Iata un text care mi-a plăcut mult:
„Francis de Sales spunea că marile virtuţii şi micile loialităţi sunt ca şi zahărul şi sarea. Zahărul poate avea un gust delicios dar este folosit mult mai puţin. Sarea se găseşte pretutdindeni. Marile virtuţi se actualizează în evenimente rare, sar slujirea în lucrurile mici este zilnică. Sarcinile mari cer un mare sacrificiu în ocazii singulare, lucrurile mici, însă, cer un sacrificu constant.”
iar Franςois Fenelon spune în Christian Perfection:
„Micile ocazii… sunt permanente… dacă vrem să fim credincioşi în lucrurile mici, firea noastră nu va avea timp nici să respire şi noi va trebui să murim faţă de toate înclinaţiile ei. Am fi dispuşi mai degrabă să facem sute de sacrificii mari pentru Dumnezeu indiferent cât de teribile sau dureroase, cu condiţia să avem după aceea libertatea să ne urmăm gusturile sau înclinaţiile în toate lucrurile de amănunt.”
Te face să priveşti slujirea într-o cu totul altă perspectivă… nu-i aşa? Nu e slujire doar slujba aceluia care stă în faţă şi e văzut şi apreciat de toţi oamenii. Slujirea continuă şi constantă printr-un zâmbet deschis, o rugăciune pentru un suflet trist, un drum cu maşina pentru cineva care are nevoie, disponibilitatea de a avea grijă o după-masă de copii altora, o invitaţie la masă… e slujirea care te împunge cel mai mult în comoditatea ta şi te frustrează în planurile tale… Dar aceasta e slujirea care are cel mai mare efect şi care ne e cel mai la îndemână fiecăruia dintre noi. În „Life togheter” Bonhoeffer spune:
„Al doilea mod de slujire în cadrul comunităţii creştine este ajutorarea activă. Aceasta înseamnă, mai întâi, sprijinul mărunt pe care îl putem acorda în lucruri neînsemnate, exterioare. Există o mulţime de astfel de lucruri, acolo unde oamenii trăiesc împreună. Nici un serviciu nu este prea umilitor. Cine se îngrijorează că pierde prea mult timp cu astfel de lucruri mărunte îşi priveşte, probabil, propria carieră cu o exagerată solemnitate.”
Posted in Personal | Fara comentarii adaugate »
„Iată ce mai gândesc în inima mea si iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt.” (Plângerile lui Ieremia 3:21-22)
1. Nimic nu este pentru totdeauna. Laudă-L pe Dumnezeu, El a promis că va face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:5).
2. Relaţiile sunt mai importante decât orice.
3. Poţi supravieţui crizelor; poţi să te adaptezi la schimbări majore.
4. Nu amâna să trăieşti viaţa, economisind pentru viitor. Ziua de astăzi este tot ce ni s-a dat. Continuă să trăieşti fiecare zi pe deplin, fără regrete.
5. Trăieşte fiecare zi. Nu te îngrijora de viitor, dar continuă să visezi. Visurile ţin vie speranţa, care este un tovarăş bine venit în momente dificile.
6. Există o putere incredibilă în rugăciune.
7. Dumnezeu este bun. Deşi crizele si durerea pot să ne întunece vederea, Dumnezeu este cu noi si Cuvântul Său ne oferă mângâiere si încurajare. Bunătatea si îndurarea Lui nu se sfârşesc niciodată!
Resurse: devotionalzilnic.wordpress.com
Posted in Personal | 1 Comment »
Un nou an… un nou început. Din totdeauna am fost obişnuiţi să ni se spună că odată cu noul an trebuie să o iei de la început. La 12 noaptea trebuie să-ţi pui o dorinţă pentru noul an sau trebuie să îţi impui nişte schimbări, să iei decizii importante sau să-ţi fixezi ţeluri înalte. Adevărul e că mintea umană lucrează aşa… ne e mult mai uşor să gândim că dacă începem dieta, sau sportul, sau renunţarea la un viciu sau altul de luni dimineaţa sau din noul an, va funcţiona. 
Dar în mod interesant… aceste decizii nu ţin niciodată prea mult. Uneori nu ajungem să le punem în aplicare nici măcar o zi. Chiar ieri am auzit o persoană declarând că îşi propusese ca în noul an să fie o persoană mai bună, mai amabilă şi mai drăguţă, dar cum în seara de revelion a fost “călcată pe coadă” de o anumită persoană, s-a supărat iar anul nou a prins-o ‘în formă’… adică în forma ei obişnuită 
. În consecinţă s-a decis să nu se mai schimbe deloc în noul an, ba din contră să fie şi mai afurisită anul acesta. Concluzia ar fi că atunci cînd pierdem STARTul, sau lucrurile nu încep exact cum am vrea noi e mai bine să renunţăm 
… la urma urmei suntem tineri şi întotdeaun există un an viitor.
. În consecinţă s-a decis să nu se mai schimbe deloc în noul an, ba din contră să fie şi mai afurisită anul acesta. Concluzia ar fi că atunci cînd pierdem STARTul, sau lucrurile nu încep exact cum am vrea noi e mai bine să renunţăm … la urma urmei suntem tineri şi întotdeaun există un an viitor. Am să trec peste statisticile cu oameni tineri care mor pe neaşteptate în floarea vieţii, am să trec de asemenea şi peste demonstraţia simplă că oamenii iau hotărâri şi nu se ţin de ele pentru că nu sunt dispuşi să plătească preţul (dacă ar fi dispuşi ar începe din chiar acest moment, când necesitatea unei schimbări le-a trecut prin gând) şi nici nu am să vă explic prostia de a lua hotărâri de capul tău 
, crezând că te poţi schimba singur, căci Însuşi Domnul Isus spune clar: “despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5b).
, crezând că te poţi schimba singur, căci Însuşi Domnul Isus spune clar: “despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5b). Însă am să vă spun ce am învăţat eu pe pielea mea. Dacă anul acesta aţi pierdut “STARTUL” sau dacă nu v-aţi putut ţine de hotărârea pe care aţi luat-o, mai este încă o speranţă. Poţi să începi din momentul acesta să te rogi pentru o schimbare şi să te comporţi în consecinţă: 
-
Dacă vrei să te laşi de fumat poţi să te rogi pentru putere şi voinţă şi de azi nu mai fuma!
-
Dacă vrei să te laşi de certuri poţi să te rogi pentru blândeţe şi o atitudine diferită şi de azi controlează-ţi sentimentele şi impulsurile!
-
Dacă vrei să te laşi de mâncatul nesănătos poţi să te rogi pentru puterea de a te abţine şi de azi nu-ţi mai cumpăra prostii!
-
Dacă vrei să te laşi de lenevire poţi să te rogi pentru energie şi de azi pune-ti ceasul mai devreme! (şi cât mai departe să nu ajungi la el
) -
Dacă vrei să te laşi de gândurile rele sau distructive poţi să te rogi pentru schimbarea inimii şi de azi învaţă în schimb o cântare nouă!
Probabil unii o să-mi spună că sunt o idealistă sau că lucrurile nu merg aşa în viaţa reală 
, dar toate aceste exemple le-am trăit eu însămi, iar dacă eu am reuşit, oricine poate! “Secretul” e să laşi rezultatul în seama lui Dumnezeu şi să începi să te comporţi în consecinţă!
Posted in Personal | Fara comentarii adaugate »
Sunt momente în viaţa când eşti cuprins de tristeţe, de îngrijorare, de adâncă disperare; când simţi că ai ajuns la capătul puterilor, că nu mai poţi merge mai departe. Sunt momente când simţi că nu faci nimic cum trebuie, că niciodată n-o să-ţi duci la capăt toate îndatoririle… că nu eşti destul de bun, destul de frumos, destul de puternic, destul de inteligent. Sunt momente în viaţă când renunţarea ţi se pare singura soluţie. Nu mai vrei să ieşi din casă, oricum ziua va fi un eşec! Nu mai vrei să vezi sau să auzi pe nimeni, oricum oamenii nu te înţeleg!
Rugăciunile dacă mai sunt, sunt seci şi fără putere. Simţi că l-ai dezamăgit pe Însuşi Dumnezeu. Nici măcar El nu mai vrea să aibă de-a face cu unul ca tine! Cine ar vrea să se folosească de tine? Cui i-ar plăcea să stea în prezenţa ta? Dumnezeu are o grămadă de oameni talentaţi, oameni dintr-o bucată, oameni pe care toată lumea îi admiră, oameni de care se poate folosi cu adevărat!
În astfel de momente, când viaţa mea îmi părea lipsită de sens, când mă zbăteam după o gură de aer, Dumnezeu a ales să-mi vorbească în două moduri.
În primul rând, să nu ne lăsăm înşelaţi! Dacă este cineva, undeva, vreodată care să ne cunoască întru totul, să ne înţeleagă pe deplin şi totuşi să ne iubească în mod desăvârşit, Acela este Dumnezeu!
Deseori încerc să mă ascund, poate am un
Zâmbet trist sau lacrimă pe-obraz
Ştearsă în taină, uşor şi sufletul mi-e gol
Cât am să aştept? mă-ntreb în taină
Cine poate şti ce port în inimă…
Doar Tu vezi ce sunt eu
Ascuns de-atâţia ochi
Frânt de-atâta zbor
O Doamne, vorbeşte-mi
Mă pierd pe calea mea
Nu pot să mai ascund
Durerea, căci Tu vezi
Ce sunt eu…
Chip de om ascuns după mii de măşti
Rătăcesc şi în zadar încerc să aflu cine sunt
Nu mă regăsesc în viaţa ce-o trăiesc
Doar am risipit, tot ce-am primit
Dar tu încă mă iubeşti, şi inima mi-aştepţi
Tu m-asculţi, mă cunoşti
Doar tu mă înţelegi
Tu mă vezi, Tu poţi schimba
Sensul tristei mele vieţi
Să-mi dai un viitor
O, cât de mult eu doresc
Să fiu al Tău
Şi apoi… nu contează dacă eşti slab, dezechilibrat, netalentat, mai puţin inteligent sau limitat, Dumnezeu alege chiar astfel de oameni ca să se folosească de ei, pentru ca toată slava şi lauda să fie a Lui!!!
2 Corinteni 12:9 Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”
Posted in Personal | Fara comentarii adaugate »
Şi a trecut şi ziua logodnei noastre… şi a fost foaaaarte frumos, vorba cuiva! Dar cum să nu fie frumos, când eşti alături de oameni dragi care se bucură împreună cu tine de bucuria ta?
Au fost prezenţi toţi cei trei păstori ai bisericii noastre, dar în ciuda acestui lucru oficierea logodnei n-a ţinut aşa de mult pe cât s-ar credea… 
Fiecare a fost scurt şi concret, iar cuvintele lor despre dragoste şi sfaturile lor au fost superbe!
Fiecare a fost scurt şi concret, iar cuvintele lor despre dragoste şi sfaturile lor au fost superbe! Fratele Huşanu ne-a citit din Cantarea Cantarilor 8: "căci dragostea este tare ca moartea" şi "Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece". Ne-a dat exemplu căsnicia dânsului care durează de 53 de ani şi care a trecut prin atâtea dar a rămas în picioare :)
Adi Tămaş la rândul său, ne-a provocat să facem din relaţia noastră o imagine a relaţiei dintre Cristos şi Biserică… dragoste şi supunere. Şi ne-a asigurat că n-am scăpat aşa de uşor de el… va fi cu ochii pe noi!
Fratele Marius ne-a îndemnat şi el să intrăm în căsnicie nu cu tot felul de aşteptări de la celălalt, ci cu hotărârea de a dărui: dragoste, timp, energie, bani… pe noi înşine. Apoi ne-a citit frumosul verset:
Osea 2:19 Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare;
20 te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!
20 te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!
Cu acest inel mă logodesc cu tine….
Iar la întrebarea dacă vrem să ne logodim unul cu altul, amândoi am zis da! Da la toate îndemnurile acestea… da unul altuia!
Ei ne-au urat casa de piatră…
(noi le-am dat tiramisu )
)
…ne-au cântat fiecare în felul lui…
(noi i-am imortalizat pentru posteritate )
)
… ne-au adus cadouri…
(multe seturi de oale si vase… să fie vreun apropo pentru mine? 
)
)
…iar la urmă Sergio şi-a luat rolul în serios!
Mulţumim Domnului pentru ziua frumoasă…
pentru oamenii minunaţi… şi binenţeles…
unul pentru altul!!!
Posted in Personal | 1 Comment »
După o perioadă mai mare în care m-am concentrat doar asupra Noului Testament, de câteva zile am luat din nou Biblia de la început, Vechiul şi Noul Testament în paralel. În dimineaţa aceasta am ajuns la Genesa 14. Când am dat de numele lui Melhisedec am citit acest pasaj cu mult mai multă atenţie decât până acum.
De când am trecut ultima dată pe aici am auzit câteva predici în care acest Melhisedec era pomenit… aşa că m-a cuprins o mare curiozitate: Cine este acest împărat al Salemului? Fiul cui? Urmaşul cui? Cum de este el "preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt"? De ce i-a vorbit Dumnezeu lui, de ce i s-a descoperit? Cum se face că Dumnezeu nu l-a ales pe Melhisedec ca să facă din el un popor mare, poporul Lui ales… pe acest împărat care Îl cunoştea şi Îi slujea ca preot. Mă gândesc ce fel de slujbă de preot avea el? Cum i se închina oare lui Dumnezeu… cu aceleaşi ritualuri ca mai târziu Aaron? Poporul lui era şi el credincios lui Dumnezeu? De ce nu se mai pomenşte nimic de urmaşii lui? Multe întrebări…. multă curiozitate… dar de fapt nu asta vroiam să spun … (ca de obicei mă pierd în detalii…)
… (ca de obicei mă pierd în detalii…) Ce mi-a plăcut foarte mult în textul ăsta a fost reacţia lui Avram, atunci când împăratul Sodomei i-a oferit toate bogăţiile recuperate de la Chedorlaomer. Avram refuză să primească ceva din ce nu e al lui, chiar dacă e vorba de prada de război, de răsplata binemeritată a unui învingător. Avram face un jurământ şi apoi exclamă: "Nimic pentru mine!". Ce atitudine complet nouă şi diferită într-o lume în care dintotdeauna oamenii au fost tentaţi să spună: "Ceva şi pentru mine… merit şi eu ceva!"
Dar întâmplarea aceasta nu se încheie aici aşa cum se încheie capitolul 14. De fapt concluzia sau morala întregii întâmplări eu o văd în versetul imediat următor:
Genesa 15:1 După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu Sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.”
şi în altă parte Pavel ne sfătuieşte:
Coloseni 3:23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
24 ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
24 ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
Noi trebuie să avem o altă viziune a lucrurilor… Noi trebuie să ştim că avem o răsplată în cer, nu aşteptăm răsplata sau recunoaşterea de la oameni. Domnul Dumnezeu îţi promite şi ţie astăzi:
"Eu Sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare!"
Posted in Personal | Fara comentarii adaugate »
Azi m-am trezit din nou de dimineaţă pentru a petrece timp cu Sergio… Am citit împreună "Cuvântul lui Dumnezeu pentru azi"… Domnul ne-a atras atenţia asupra credincioşiei cu care trebuie să facem lucrurile mici şi asupra motivaţiei cu care facem faptele bune… Aveam nevoie de un astfel de semnal de alarmă, pentru că uneori ajungi să te plafonezi în aceeasi slujire, aceleaşi lucruri mici. Ajungi să te saturi şi să vrei lucruri mari şi spectaculoase.. dar cine să te pună peste lucrurile mari dacă nu eşti credincios în cele mici?
În altă ordine de idei mă gândesc de ceva vreme la camera mea… Mi-e atât de dragă!!! Nu aşa cum ţi-e în mod obişnuit o încăpere… plăcută, comodă, confortabilă, etc. Pentru mine camera mea e sanctuarul meu. Nu contează cât de grea mi-a fost ziua, cât de frig e afară, cât de necajită sunt. Din momentul în care intru in camera mea mă izbeşte căldura reconfortantă (care e mai mare decât în restul casei). Lucrurile familiare aranjate de mine mă înconjoară cu braţe de recunoaştere, inimioara pe care stă scris "Sergio" îmi zâmbeşte cu duioşie, pereţii albaştri îmi mângâie ochii obosiţi de lumea de afară, cărţile proaspăt răsfoite îmi fac semn. Deschid calculatorul, îmi pun muzică, mă aşez pe locul meu preferat şi citesc câte ceva. Uneori mă umplu de aşa o bucurie de îmi vine să sar prin casă ca şi copiii când sunt f entuziasmaţi de vreun lucru… şi uneori o şi fac.
Partea mai puţin normală (asta dacă prima parte e cât de cât normală): nu-mi place prezenţa altor oamenii în camera mea!… Cel puţin nu pentru multă vreme. Ca şi familia de ursuleţi din poveste, când vin acasă şi văd că cineva a stat la calculatorul meu, că cineva a dormit în patul meu, că lucrurile nu sunt exact aşa cum le-am lăsat am tendinţa (pe care încerc să o controlez) de a deveni extrem de iritată. Cineva mi-a încălcat teritoriul fără voia mea. Camera mea e sanctuarul meu! Sergio e singurul care nu mă deranjează în camera mea. Cu el e ca şi cum am împărţi ceva foarte drag şi intim şi special… şi uneori am aşteptarea asta ciudată ca el să se arate mulţumitor…
O veste bună din aşa de multe puncte de vedere, dar înfricoşătoare din acest unic motiv ancorat în inima mea: mai am de petrecut 6 luni în camera mea… 6 luni de intimitate, de lucruri puse exact aşa cum vreau eu, de mici secrete ascunse în colţişoare, de amintiri, de singurătate; de treziri din pat în toiul nopţii pentru a-mi scrie în vreun carneţel un gând nou, interesant; de lacrimi neînţelese de bucurie sau tristeţe, de mere începute pe birou şi căldură prea mare în cameră…
Şi după şase luni ce va fi? Gata trebuie să renunţ la toate astea? Cum va fi în noua mea casă? Ce aşteptări va avea viitorul meu soţ? Trebuie să mă bucur cât mai mult de aceste 6 luni cât pentru o viaţă? Camera mea e idolul meu?! Voi rezista fără toate micile plăceri ale singurătăţii? Mă voi ridica la înălţimea noului statut? Dar ajunge zilei de azi necazurile ei… Domnul ştie mai bine planurile pe care le are cu privire la noi… El ştie mai bine inima mea… El se va îngriji de toate!
Un lucru îmi linişteşte inima mai mult ca orice… cât de bine poate fi să încep dimineaţa cu cele două mari iubiri din viaţa mea: Domnul Isus şi Sergio! Acest timp nu-mi poate fi luat, decât dacă renunţ eu la a mă trezi de dimineaţă…. şi vreau să ţin cu dinţii de el! Mă rog ca lucrurile să rămână întotdeauna în ordinea asta în inima mea…
Posted in Personal | Fara comentarii adaugate »
Am primit saptămâna asta un mesaj pe messenger ce mi-a rămas în minte şi am meditat o vreme la el:
"Pentru că nu toţi îngerii au aripi… pe unii îi numim prieteni"
Ce frumos spus!… Vă puteţi gândi în viaţa voastră la vreun înger fără aripi căruia îi spuneţi prieten? Întotdeauna am crezut că îngerii trebuie să fie blonzi şi cu ochii albaştri… Nu ştiu de unde această idee… Dar acum am înţeles că sunt îngeri cu ochi albaştri şi păr bălai dar sunt şi unii cu ochii negri şi părul roşcat închis, sau alţii cu părul creţ, sau alţii mai închişi la ten, sau unii la care au început să le iasă fire albe de cînd stau prin preajma ta…
Dar acum am înţeles că sunt îngeri cu ochi albaştri şi păr bălai dar sunt şi unii cu ochii negri şi părul roşcat închis, sau alţii cu părul creţ, sau alţii mai închişi la ten, sau unii la care au început să le iasă fire albe de cînd stau prin preajma ta… Am mai văzut că nu toţi oamenii au astfel de îngeri… şi sunt oameni atât de singuri, încât ar face orice să-şi alunge această singurătate şi uneori recurg la gesturi sau măsuri extreme. Nu mi-e greu să-i înţeleg pe aceşti oameni…
Cineva îmi spunea ieri: "nu-i aşa că noi doi de exemplu ne înţelegem bine cu majoritatea celor din grupul în care ne învârtim şi suntem invitaţi peste tot?" Am recunoscut că în mare cam aşa stau lucrurile. El vroia să scoată în evidenţă o cu totul altă teorie pornind de la acest exemplu, dar mie mi s-a dus gândul la faptul că pentru alţii nu e aşa. Sunt oameni care nu sunt invitaţi la nici o zi de naştere, nu au nici un prieten apropiat, nimeni nu îi doreşte prin preajmă, nimeni nu îi sună să îi cheme la cumpărături, nimănui nu îi trece prin cap numele lor când se gândesc la cel mai bun prieten, nimeni nu aşteaptă cu nerbădare să asculte ce-au mai făcut săptămâna respectivă… nimeni… niciodată…
Cred că tuturor ni s-a întâmplat măcar odată în viaţă să fim respinşi sau să vrem să mergem undeva şi să nu fim acceptaţi… Cred că fiecare ştie ce înseamnă să fi lăsat pe dinafară… Şi mai cred că fiecare din noi a avut momente de adâncă singurătate cînd inima noastră plângea după un prieten care să ne înţeleagă, căruia să-i pese…
Rugămintea mea pentru fiecare din voi astăzi este să vă deschideţi ochii, să vă deschideţi inima… şi să fiţi un astfel de înger pentru unul din aceşti oameni.
Poate o să mă întrebaţi dacă o să ia timp?…
Da, tot timpul vostru liber!
Dacă va trebui să vă implicaţi sufleteşte?
Da, cu toată inima voastră!
Dacă va trebui să renunţaţi la ceva?
Da, la eul şi prejudecăţile voastre!
Dacă veţi câştiga ceva din toate astea?
DA, un suflet, o lume, un înger!
Posted in Personal | 2 Comments »
